Channel: Vitamine duhovniceşti
Forwarded from Ortodoxie ☦
Omenia
Un necredincios i-a spus filosofului Blaise Pascal:
Dacă aș avea principiile tale, aș fi un om mai bun.
Pascal i-a răspuns:
Începe prin a fi un om mai bun și curând vei avea și principiile mele.
Pariul lui Pascal: https://hottg.com/Ortodoxie/2294
@Ortodoxie ☦
Un necredincios i-a spus filosofului Blaise Pascal:
Dacă aș avea principiile tale, aș fi un om mai bun.
Pascal i-a răspuns:
Începe prin a fi un om mai bun și curând vei avea și principiile mele.
Pariul lui Pascal: https://hottg.com/Ortodoxie/2294
@Ortodoxie ☦
Forwarded from Ortodoxie ☦
Cel ce vrea să se mântuiască să nu osândească pe nimeni pentru crucea pe care o duce.
Răstignirea îl așteaptă pe cel ce s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc.
În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni.
În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten.
Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus!
În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia.
Părintele Arsenie Boca
@Ortodoxie ☦
Răstignirea îl așteaptă pe cel ce s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc.
În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni.
În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten.
Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus!
În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia.
Părintele Arsenie Boca
@Ortodoxie ☦
Forwarded from Ortodoxie ☦
Smulge rădăcina și nu vei mai cădea din nou în păcat
Ce trebuie să facă acela care s-a pocăit, dar a căzut din nou în păcat?
Faptul că cineva a căzut cândva în păcat iar după aceea a săvârșit același păcat dovedește că n-a curățat pe deplin prima pricină a păcatului, din care, ca dintr-o rădăcină, răsar aceleași lucruri.
Atunci când cineva taie ramurile unei plante fără s-o smulgă din rădăcini, din rădăcina care rămâne răsar aceiași vlăstari.
Unele păcate nu-și au începutul în ele, ci sunt sădite de altele, iar cel care vrea să se curățească de ele trebuie să deosebească primele pricini ale acelor păcate.
@Ortodoxie ☦
Ce trebuie să facă acela care s-a pocăit, dar a căzut din nou în păcat?
Faptul că cineva a căzut cândva în păcat iar după aceea a săvârșit același păcat dovedește că n-a curățat pe deplin prima pricină a păcatului, din care, ca dintr-o rădăcină, răsar aceleași lucruri.
Atunci când cineva taie ramurile unei plante fără s-o smulgă din rădăcini, din rădăcina care rămâne răsar aceiași vlăstari.
Unele păcate nu-și au începutul în ele, ci sunt sădite de altele, iar cel care vrea să se curățească de ele trebuie să deosebească primele pricini ale acelor păcate.
@Ortodoxie ☦
Un băiat evlavios își nota concentrat intențiile bune, în timp ce mama sa călca rufele.
„Dacă aș vedea pe cineva stând să se înece, scria el, m-aș arunca de îndată în apă să-i vin în ajutor.
Dacă ar izbucni un incendiu într-o casă, i-aș salva pe toţi oamenii de acolo.
Dacă ar fi cutremur, nu m-aș teme să mă arunc între dărâmături să salvez vreo viață.
Și apoi mi-aș dedica întreaga existență ajutorării săracilor din lumea întreagă…”
La un moment dat, mama sa îi spune:
– Du-te până la magazinul de jos și cumpără o pâine, te rog.
Băiatul replică iritat:
– Tu nu vezi că plouă, mamă?!
De câte ori nu spunem în viața noastră spirituală „aș vrea”, dar nu ne punem în practică intenţiile...
„Cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile...
Judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii...
Credinţa fără de fapte moartă este”
(Din Epistola sobornicească a Sf. Ap. Iacov, cap. 2).
Vitamine Duhovniceşti
„Dacă aș vedea pe cineva stând să se înece, scria el, m-aș arunca de îndată în apă să-i vin în ajutor.
Dacă ar izbucni un incendiu într-o casă, i-aș salva pe toţi oamenii de acolo.
Dacă ar fi cutremur, nu m-aș teme să mă arunc între dărâmături să salvez vreo viață.
Și apoi mi-aș dedica întreaga existență ajutorării săracilor din lumea întreagă…”
La un moment dat, mama sa îi spune:
– Du-te până la magazinul de jos și cumpără o pâine, te rog.
Băiatul replică iritat:
– Tu nu vezi că plouă, mamă?!
De câte ori nu spunem în viața noastră spirituală „aș vrea”, dar nu ne punem în practică intenţiile...
„Cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile...
Judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii...
Credinţa fără de fapte moartă este”
(Din Epistola sobornicească a Sf. Ap. Iacov, cap. 2).
Vitamine Duhovniceşti
Forwarded from Ortodoxie ☦
Un tată nu permitea niciodata copiilor săi se împrietenească cu aceia care nu aveau parte de o educație aleasă, creștinească. Într-o zi, fiica sa cea mare l-a întrebat:
- De ce crezi că prietenia cu cei care nu au o educație aleasă îmi poate fi dăunătoare?
Tatăl a luat atunci un cărbune stins din sobă și i l-a dat, spunându-i:
- Ia-l, nu este aprins.
Fata l-a luat și imediat s-a murdărit.
- Vezi, i-a spus tatăl, dacă este stins, cărbunele doar murdărește. Așa se întâmplă și atunci când intrăm în contact cu cei care nu au parte de educație creștinească: sufletele lor stinse ne vor ispiti și astfel putem să ne murdărim.
Să ne înconjurăm deci, pe cât posibil, pe noi înșine și pe copiii noștri, de creștini autentici, iar de nu, mai bine ne este cu Domnul și cu sfinții Săi, care niciodată nu ne lasă, decât în compania celor care-L hulesc prin faptele sau prin vorbele lor.
@Ortodoxie ☦
- De ce crezi că prietenia cu cei care nu au o educație aleasă îmi poate fi dăunătoare?
Tatăl a luat atunci un cărbune stins din sobă și i l-a dat, spunându-i:
- Ia-l, nu este aprins.
Fata l-a luat și imediat s-a murdărit.
- Vezi, i-a spus tatăl, dacă este stins, cărbunele doar murdărește. Așa se întâmplă și atunci când intrăm în contact cu cei care nu au parte de educație creștinească: sufletele lor stinse ne vor ispiti și astfel putem să ne murdărim.
Să ne înconjurăm deci, pe cât posibil, pe noi înșine și pe copiii noștri, de creștini autentici, iar de nu, mai bine ne este cu Domnul și cu sfinții Săi, care niciodată nu ne lasă, decât în compania celor care-L hulesc prin faptele sau prin vorbele lor.
@Ortodoxie ☦
Un tânăr care deseori batjocorea Biserica şi credinţa creştină a mers la un preot şi l-a întrebat:
– Cât de greu este un păcat? 10-15-20 de kg? Eu fac mereu păcate, dar nu simt nicio greutate…
Preotul l-a privit duios şi apoi i-a răspuns tot printr-o întrebare:
– Dacă pui o greutate de 100 kg peste un mort, va simţi el ceva?
– Nu, pentru că e mort, a răspuns băiatul.
– Tot aşa nici tu nu simţi nimic pentru că eşti mort sufleteşte.
Tânărul nu s-a aşteptat la o asemenea replică înţeleaptă, care l-a pus pe gânduri. Din acel moment conştiinţa sa a început să lucreze.
Vitamine Duhovniceşti
– Cât de greu este un păcat? 10-15-20 de kg? Eu fac mereu păcate, dar nu simt nicio greutate…
Preotul l-a privit duios şi apoi i-a răspuns tot printr-o întrebare:
– Dacă pui o greutate de 100 kg peste un mort, va simţi el ceva?
– Nu, pentru că e mort, a răspuns băiatul.
– Tot aşa nici tu nu simţi nimic pentru că eşti mort sufleteşte.
Tânărul nu s-a aşteptat la o asemenea replică înţeleaptă, care l-a pus pe gânduri. Din acel moment conştiinţa sa a început să lucreze.
Vitamine Duhovniceşti
Un negustor bogat se întorcea acasă cu o însemnată sumă de bani.
Mergând cu căruţa pe drum, se porni o ploaie mare. Nervos, cârti împotriva lui Dumnezeu:
– La ce mai e bună şi ploaia asta?
Dar cum mergea aşa, se ivi în faţa căruţei un bandit, care întinse puşca spre el, voind să-l jefuiască.
Negustorul rămase încremenit. Hoţul apăsă pe trăgaci, dar arma nu luă foc. Din pricina ploii, capsa şi pulberea se udaseră.
Văzând aceasta, negustorul dădu bice cailor şi luând-o la goană, scăpă de tâlhar.
După ce ieşi din impas, se opri lângă o biserică, se închină şi zise:
– Iartă-mă, Doamne, că n-am ştiut ce zic. Îţi mulţumesc pentru ploaia aceasta!
De-atunci, negustorul acela nu a mai cârtit niciodată. Dar şi pentru bandit a fost o lecţie: şi-a dat seama că o mână nevăzută l-a salvat pe negustor şi de atunci nu şi-a mai pus nădejdea în arme, înţelegând că oricând pot să-l trădeze şi astfel să cadă în mâna autorităţilor, aşa că a încetat să mai facă rele.
Doamne, iartă-ne şi ne păzește!
Vitamine Duhovniceşti
Mergând cu căruţa pe drum, se porni o ploaie mare. Nervos, cârti împotriva lui Dumnezeu:
– La ce mai e bună şi ploaia asta?
Dar cum mergea aşa, se ivi în faţa căruţei un bandit, care întinse puşca spre el, voind să-l jefuiască.
Negustorul rămase încremenit. Hoţul apăsă pe trăgaci, dar arma nu luă foc. Din pricina ploii, capsa şi pulberea se udaseră.
Văzând aceasta, negustorul dădu bice cailor şi luând-o la goană, scăpă de tâlhar.
După ce ieşi din impas, se opri lângă o biserică, se închină şi zise:
– Iartă-mă, Doamne, că n-am ştiut ce zic. Îţi mulţumesc pentru ploaia aceasta!
De-atunci, negustorul acela nu a mai cârtit niciodată. Dar şi pentru bandit a fost o lecţie: şi-a dat seama că o mână nevăzută l-a salvat pe negustor şi de atunci nu şi-a mai pus nădejdea în arme, înţelegând că oricând pot să-l trădeze şi astfel să cadă în mâna autorităţilor, aşa că a încetat să mai facă rele.
Doamne, iartă-ne şi ne păzește!
Vitamine Duhovniceşti
Pe un drum forestier, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul a luat o piatră şi a aruncat după animal.
Câinele s-a ferit şi a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat, omul a intrat într-o curte şi a trântit poarta.
Un călugăr şi-a făcut apariția de nicăieri, iar câinele a sărit la el, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, părintele a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului.
Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, văzând bunătatea sa, a luat pâinea chiar din mâna lui şi a început să mănânce. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.
– Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine? Hai, vino şi mângâie-l, zise părintele.
Să nu faci niciodată rău când poţi face bine. Oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde!
„Dragostea este bucuria de a face altora bucurii” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Vitamine Duhovniceşti
Câinele s-a ferit şi a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat, omul a intrat într-o curte şi a trântit poarta.
Un călugăr şi-a făcut apariția de nicăieri, iar câinele a sărit la el, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, părintele a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului.
Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, văzând bunătatea sa, a luat pâinea chiar din mâna lui şi a început să mănânce. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.
– Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine? Hai, vino şi mângâie-l, zise părintele.
Să nu faci niciodată rău când poţi face bine. Oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde!
„Dragostea este bucuria de a face altora bucurii” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Vitamine Duhovniceşti
Un fabricant de săpunuri îi spuse unui monah:
– Creştinismul nu a reuşit să facă nimic. Evanghelia este predicată de peste 2 milenii, dar lumea nu a devenit mai bună. Răul e peste tot și oamenii fac rele dintotdeauna...
Părintele îi arătă acestuia un copil foarte murdar şi-i zise:
– Săpunul nu a reuşit să facă nimic. Peste tot există mizerie şi oameni murdari în lume.
– Săpunul te ajută numai dacă-l foloseşti, spuse antreprenorul.
– La fel şi creştinismul. Avem Botezul și Mirungerea, prin care omul se spală de toate păcatele și se îmbracă în Hristos, devine un om nou.
Avem Botezul Lacrimilor, pocăința, dar oamenii nu vor să se folosească de ea.
Avem Taina Mărturisirii, prin care omul poate să-și recapete haina curată a botezului.
Avem Sfântul Maslu, prin care oamenii se pot vindeca de bolile trupești și sufletești.
Avem multe Sfinte Taine, dar dacă oamenii nu vor să le ia în seamă, vor rămâne asemenea copilului acestuia, care nu folosește săpunul dumitale ca să fie mai curat.
Vitamine Duhovniceşti
– Creştinismul nu a reuşit să facă nimic. Evanghelia este predicată de peste 2 milenii, dar lumea nu a devenit mai bună. Răul e peste tot și oamenii fac rele dintotdeauna...
Părintele îi arătă acestuia un copil foarte murdar şi-i zise:
– Săpunul nu a reuşit să facă nimic. Peste tot există mizerie şi oameni murdari în lume.
– Săpunul te ajută numai dacă-l foloseşti, spuse antreprenorul.
– La fel şi creştinismul. Avem Botezul și Mirungerea, prin care omul se spală de toate păcatele și se îmbracă în Hristos, devine un om nou.
Avem Botezul Lacrimilor, pocăința, dar oamenii nu vor să se folosească de ea.
Avem Taina Mărturisirii, prin care omul poate să-și recapete haina curată a botezului.
Avem Sfântul Maslu, prin care oamenii se pot vindeca de bolile trupești și sufletești.
Avem multe Sfinte Taine, dar dacă oamenii nu vor să le ia în seamă, vor rămâne asemenea copilului acestuia, care nu folosește săpunul dumitale ca să fie mai curat.
Vitamine Duhovniceşti
Un om înstărit avea întinse păduri de brad. Într-o zi veniră la el mai mulți sărmani și-i ziseră:
– Omule bogat, iarna e grea și în sat la noi sunt mulți care degeră de frig. Fii milostiv și dă-le câte un braț de lemne.
– N-am lemne de dat, plecați de aici, le răspunse răstit bogatul.
Atunci, un bătrân cu vorba blândă îi spuse:
– Care-i bradul dumitale din pădurea aceasta?
Bogatul se enervă:
– Cum care-i bradul meu? Toată pădurea-i a mea!
Bătrânul îi răspunse:
– Când vei pleca din lume, din care brad îți vei face sicriul?
Nimeni nu știe ce s-a întâmplat apoi cu bogatul, dar după câteva zile a chemat la sine pe cei pe care-i gonise și le spuse:
– Luați din pădure câte lemne aveți nevoie. Și luați și câte trebuie ca să înălțați o biserică în sat.
Dumnezeu trimisese bogatului duhul milosteniei.
Vitamine Duhovniceşti
– Omule bogat, iarna e grea și în sat la noi sunt mulți care degeră de frig. Fii milostiv și dă-le câte un braț de lemne.
– N-am lemne de dat, plecați de aici, le răspunse răstit bogatul.
Atunci, un bătrân cu vorba blândă îi spuse:
– Care-i bradul dumitale din pădurea aceasta?
Bogatul se enervă:
– Cum care-i bradul meu? Toată pădurea-i a mea!
Bătrânul îi răspunse:
– Când vei pleca din lume, din care brad îți vei face sicriul?
Nimeni nu știe ce s-a întâmplat apoi cu bogatul, dar după câteva zile a chemat la sine pe cei pe care-i gonise și le spuse:
– Luați din pădure câte lemne aveți nevoie. Și luați și câte trebuie ca să înălțați o biserică în sat.
Dumnezeu trimisese bogatului duhul milosteniei.
Vitamine Duhovniceşti
Forwarded from Ortodoxie ☦
Cine nu trudește nu va avea răsplată de la Dumnezeu!
Avva Isaia a luat o vargă de măslin, s-a dus la arie şi i-a zis moşierului:
– Dă-mi nişte grâu!
Acela îi răspunse:
– Ai treierat tu?
Avva zise:
– Nu.
Iar moşierul întrebă:
– Atunci cum vrei să iei grâu dacă n-ai treierat?
Bătrânul întrebă:
– Aşadar cine nu treieră nu primeşte răsplată?
Moşierul zise:
– Nu.
După aceea bătrânul s-a retras. Văzând fraţii, s-au închinat în faţa lui şi l-au rugat să-i lămurească de ce a făcut asta. Bătrânul le zise:
– Am dat o pildă: cine nu trudeşte nu va avea răsplată de la Dumnezeu.
@Ortodoxie ☦
Avva Isaia a luat o vargă de măslin, s-a dus la arie şi i-a zis moşierului:
– Dă-mi nişte grâu!
Acela îi răspunse:
– Ai treierat tu?
Avva zise:
– Nu.
Iar moşierul întrebă:
– Atunci cum vrei să iei grâu dacă n-ai treierat?
Bătrânul întrebă:
– Aşadar cine nu treieră nu primeşte răsplată?
Moşierul zise:
– Nu.
După aceea bătrânul s-a retras. Văzând fraţii, s-au închinat în faţa lui şi l-au rugat să-i lămurească de ce a făcut asta. Bătrânul le zise:
– Am dat o pildă: cine nu trudeşte nu va avea răsplată de la Dumnezeu.
@Ortodoxie ☦
– Părinte, zi-ne un cuvânt de folos!
– Tăiam lemnele şi am înţeles ceva remarcabil. De un an de zile, de când a fost retezat, trunchiul acesta a fost manevrat ici-colo, tăiat în bucăţi şi aruncat pe pământ, dar nu s-a resemnat. Din el iese un vlăstar verde. Am ridicat trunchiul, dar nu am îndrăznit să pun securea la rădăcina vlăstarului. Cum aş fi putut să-l distrug, când voia aşa de mult să trăiască?
Dacă noi nu putem să distrugem o bucată de lemn, văzându-i stăruinţa, cum să ne distrugă Dumnezeu pe noi, fiii Săi cei risipitori, când ne hotărâm să trăim viaţa cea întru Adevăr?
Să-L rugăm deci pe Preamilostivul să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, cei care n-avem nici măcar stăruinţa lemnului şi să ne întărească spre îndrăzneala cea sfântă acum şi întotdeauna!
Vitamine Duhovniceşti
– Tăiam lemnele şi am înţeles ceva remarcabil. De un an de zile, de când a fost retezat, trunchiul acesta a fost manevrat ici-colo, tăiat în bucăţi şi aruncat pe pământ, dar nu s-a resemnat. Din el iese un vlăstar verde. Am ridicat trunchiul, dar nu am îndrăznit să pun securea la rădăcina vlăstarului. Cum aş fi putut să-l distrug, când voia aşa de mult să trăiască?
Dacă noi nu putem să distrugem o bucată de lemn, văzându-i stăruinţa, cum să ne distrugă Dumnezeu pe noi, fiii Săi cei risipitori, când ne hotărâm să trăim viaţa cea întru Adevăr?
Să-L rugăm deci pe Preamilostivul să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, cei care n-avem nici măcar stăruinţa lemnului şi să ne întărească spre îndrăzneala cea sfântă acum şi întotdeauna!
Vitamine Duhovniceşti
Forwarded from Ortodoxie ☦
Despre gârbovirea nevăzută – adâncul neștiut al patimilor
http://www.cuvantul-ortodox.ro/garbovirea-cea-nevazuta-adancul-nestiut-al-patimilor/
@Ortodoxie ☦
http://www.cuvantul-ortodox.ro/garbovirea-cea-nevazuta-adancul-nestiut-al-patimilor/
@Ortodoxie ☦
www.cuvantul-ortodox.ro
GARBOVIREA NEVAZUTA – ADANCUL NESTIUT AL PATIMILOR | Cuvântul Ortodox
Cuvinte de mantuire, opinii, analize si atitudini fata de probleme de actualitate
– Părinte, nu cred că mai contează ce fac. Dumnezeu e puternic şi dacă vrea să mă mântuiască mă va mântui, iar dacă nu vrea să mă mântuiască, atunci aşa va fi, indiferent de ce-aş face.
– Atunci de ce te duci să munceşti la câmp, fiule? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate. Dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti?
– Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii?
– Aşa e, fiule. Dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. Dacă trăieşti curat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatele, iar la Judecată vei fi mântuit.
Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, păcatele pun stăpânire pe sufletul nespovedit.
Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
Vitamine Duhovniceşti
– Atunci de ce te duci să munceşti la câmp, fiule? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate. Dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti?
– Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii?
– Aşa e, fiule. Dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. Dacă trăieşti curat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatele, iar la Judecată vei fi mântuit.
Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, păcatele pun stăpânire pe sufletul nespovedit.
Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
Vitamine Duhovniceşti
Forwarded from Ortodoxie ☦
This media is not supported in your browser
VIEW IN TELEGRAM
„Lăsați copiii să vină la Mine” (Luca 18,16). Cea mai mare datorie a părinților creștini este să îi călăuzească pe copiii lor către Mântuitorul.
Veți întreba cum este posibil să facem aceasta, de vreme ce El nu mai predică printre noi, ci S-a Înălțat la ceruri.
Împlinirea acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la biserică, unde intră în contact cu învățătura de credință ortodoxă și cu Sfintele Taine, unde învață să Îl iubească pe Hristos și să urmeze învățăturilor Sale.
Drumul care duce spre Hristos se întemeiază pe educația bisericească creștin ortodoxă.
Copilul Iisus mergea cu părinții săi la templul din Ierusalim. El „sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni” (Luca 2,52).
Acesta este modelul pe care trebuie să îl urmeze fiecare copil. Pe acesta trebuie să îl imite.
Irineu - Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk, Mamă, ai grijă! Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 44.
@Ortodoxie ☦
Veți întreba cum este posibil să facem aceasta, de vreme ce El nu mai predică printre noi, ci S-a Înălțat la ceruri.
Împlinirea acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la biserică, unde intră în contact cu învățătura de credință ortodoxă și cu Sfintele Taine, unde învață să Îl iubească pe Hristos și să urmeze învățăturilor Sale.
Drumul care duce spre Hristos se întemeiază pe educația bisericească creștin ortodoxă.
Copilul Iisus mergea cu părinții săi la templul din Ierusalim. El „sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni” (Luca 2,52).
Acesta este modelul pe care trebuie să îl urmeze fiecare copil. Pe acesta trebuie să îl imite.
Irineu - Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk, Mamă, ai grijă! Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 44.
@Ortodoxie ☦
Pe o vreme grea de iarnă, o mamă trebui să plece la drum cu fetița sa. Soțul o alungase de acasă iar biata femeie trebuia să meargă la părinții ei.
Neavând bani, făcea drumul pe jos; de la o vreme, viscolul se înteți. Ajungând-o din urmă o căruță, omul o pofti să urce.
Vântul bătea așa de tare, încât mama, de teamă să nu-i înghețe fiica, se dezbrăcă de haina ei groasă și o înveli bine.
Merseră cale lungă. Când ajunseră în sat, căruțașul o întrebă pe femeie unde vrea să coboare.
Neprimind un răspuns, se întoarse către ea și încremeni: mama nu mai mișca, murise de frig, iar fetița îi zâmbea din învelișul cald.
Numai o mamă adevărată poate face o astfel de jertfă.
Vitamine Duhovniceşti
Neavând bani, făcea drumul pe jos; de la o vreme, viscolul se înteți. Ajungând-o din urmă o căruță, omul o pofti să urce.
Vântul bătea așa de tare, încât mama, de teamă să nu-i înghețe fiica, se dezbrăcă de haina ei groasă și o înveli bine.
Merseră cale lungă. Când ajunseră în sat, căruțașul o întrebă pe femeie unde vrea să coboare.
Neprimind un răspuns, se întoarse către ea și încremeni: mama nu mai mișca, murise de frig, iar fetița îi zâmbea din învelișul cald.
Numai o mamă adevărată poate face o astfel de jertfă.
Vitamine Duhovniceşti
În apropierea unei gări, într-un canton de-al CFR–ului trăia un acar cu soția și fetița lui.
Acarul avea patima beției; nu arareori îl văzuse fetița venind acasă pe două cărări, ba mai mult, când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură și când ajungea acasă își bătea soția și copila.
Într-o zi fetița îl întrebă pe tatăl ei, care se afla cu stegulețul roșu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l:
– Tată, ce înseamnă asta?
– Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în vânt și dau de veste…
Fata tăcu și intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul văzu ceva care-l umplu de rușine: în gâtul sticlei cu alcool de pe masă fetița pusese un mic steguleț roșu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese „PRIMEJDIE DE MOARTE”.
Atâta amărăciune și rușine simți acarul, încât din acel moment termină cu beția.
Iată cum o copilă, ajutată de harul lui Dumnezeu, și-a scăpat tatăl de la pierzare.
Vitamine Duhovniceşti
Acarul avea patima beției; nu arareori îl văzuse fetița venind acasă pe două cărări, ba mai mult, când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură și când ajungea acasă își bătea soția și copila.
Într-o zi fetița îl întrebă pe tatăl ei, care se afla cu stegulețul roșu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l:
– Tată, ce înseamnă asta?
– Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în vânt și dau de veste…
Fata tăcu și intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul văzu ceva care-l umplu de rușine: în gâtul sticlei cu alcool de pe masă fetița pusese un mic steguleț roșu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese „PRIMEJDIE DE MOARTE”.
Atâta amărăciune și rușine simți acarul, încât din acel moment termină cu beția.
Iată cum o copilă, ajutată de harul lui Dumnezeu, și-a scăpat tatăl de la pierzare.
Vitamine Duhovniceşti
Un creștin fusese invitat la o nuntă unde erau de față și mulți tineri necredincioşi.
Înainte de masă, omul și-a făcut cruce și a zis rugăciunea obișnuită de dinainte de masă.
Tinerii izbucniră în hohote de râs. Unul dintre oaspeți îi zise cu dispreț:
– Așa-i că acasă la tine se roagă toată lumea?
– Toată lumea?! Nu, nu chiar toată lumea…
– Cum, numai tu te rogi? Nu se roagă și ceilalți ai casei?
– Nu, căci în coteț am doi purcei și o scroafă care nu se roagă niciodată…
Vitamine Duhovniceşti
Înainte de masă, omul și-a făcut cruce și a zis rugăciunea obișnuită de dinainte de masă.
Tinerii izbucniră în hohote de râs. Unul dintre oaspeți îi zise cu dispreț:
– Așa-i că acasă la tine se roagă toată lumea?
– Toată lumea?! Nu, nu chiar toată lumea…
– Cum, numai tu te rogi? Nu se roagă și ceilalți ai casei?
– Nu, căci în coteț am doi purcei și o scroafă care nu se roagă niciodată…
Vitamine Duhovniceşti
Nicușor a mers cu bunica la cumpărături. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare biserică ortodoxă.
„Ferestrele astea sunt chiar murdare”, zise copilul.
Bunica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.
Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă, la altar, sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi.
Printr-o figură treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.
„Cine-i aici?”, întrebă băiatul uimit.
„Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul”, răspunse bunica.
Câteva zile mai târziu, la ora de religie, profesorul i-a întrebat pe elevi:
„Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”
Atunci se făcu linişte în clasă. Doar Nicușor ridică mâna şi spuse:
„Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”.
Vitamine Duhovniceşti
„Ferestrele astea sunt chiar murdare”, zise copilul.
Bunica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.
Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă, la altar, sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi.
Printr-o figură treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.
„Cine-i aici?”, întrebă băiatul uimit.
„Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul”, răspunse bunica.
Câteva zile mai târziu, la ora de religie, profesorul i-a întrebat pe elevi:
„Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”
Atunci se făcu linişte în clasă. Doar Nicușor ridică mâna şi spuse:
„Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”.
Vitamine Duhovniceşti
Într-o seară, un tânăr s-a împiedicat de un bolovan şi s-a lovit destul de tare. Nervos, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace.
Ce căuta bolovanul acolo şi cum de nu l-a văzut la timp? Dacă mai trec şi alţii şi păţesc la fel? În acea clipă, s-a oprit şi, deşi se grăbea, s-a dus la bolovan şi l-a împins la marginea trotuarului.
Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că poate i-a ferit pe alţii.
Să ne gândim şi la ceilalţi înseamnă să ştim să trăim.
Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar necazurile lor trebuie să ne doară şi pe noi.
Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Poate ai trecut chiar tu prin locul din care tânărul a dat la o parte bolovanul! Fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.
„Dragostea este rădăcina şi izvorul binelui” (Sf. Ioan Gură de Aur).
Vitamine Duhovniceşti
Ce căuta bolovanul acolo şi cum de nu l-a văzut la timp? Dacă mai trec şi alţii şi păţesc la fel? În acea clipă, s-a oprit şi, deşi se grăbea, s-a dus la bolovan şi l-a împins la marginea trotuarului.
Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că poate i-a ferit pe alţii.
Să ne gândim şi la ceilalţi înseamnă să ştim să trăim.
Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar necazurile lor trebuie să ne doară şi pe noi.
Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Poate ai trecut chiar tu prin locul din care tânărul a dat la o parte bolovanul! Fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.
„Dragostea este rădăcina şi izvorul binelui” (Sf. Ioan Gură de Aur).
Vitamine Duhovniceşti
HTML Embed Code: